A fost cândva….un bunic

A fost cândva….un bunic

A fost cândva doar o poveste
A fost cândva, azi nu mai este…

A fost cândva un sufle blând
Ce lumina pe acest Pământ,
Dar, astăzi este printre stele
Și mă veghează în vremuri grele.

În viața asta mi-a fost bunic
Pentru al meu suflet mic,
Mi-a oferit zâmbete și dragoste
Chiar dacă uneori eram o mică pacoste…
Astăzi îl am în gând mereu
De plouă, ninge…de mi-e greu.

Eu știu că el chiar și acum
Alături de îngeri veghează al meu drum…
Deși sunt șapte ani și-un pic
Mi-e tare dor de-al meu bunic.
Vreau în vise să-l mai întâlnesc
Să-i spun că îl iubesc.

Să îl rog cu dor și foc
Să nu mă uite deloc…
Și când gânduri negre mă-nconjoară
Să-l visez în orice seară….
Și să-l roage pe al Meu Tată
Să mă binecuvânteze îndată

Căci sunt om și mai greșesc
Și mai uit să mai iubesc,
Lumea asta bună, rea..
Cu toate câte-s în ea.
Mulțumesc și mă retrag
Te am în gând suflete drag…

Să îi spui lui Dumnezeu
Că îi mulțumesc mereu
Pentru că te-am cunoscut,
Lângă tine am crescut…
Iar acum că mă gândesc
Ție, buni, îți mulțumesc

Că m-ai învățat credința,
Dragostea și chiar voința
Iar acum știu că de-i greu,
În viață am să răzbat mereu. autor necunoscut..
~maiaproapedecer~
(duţu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s